Forgot Login?   Sign up  

Cum a fost la Robbie Williams

.

Public ca la Londra, organizare ca la Bucuresti ! A fost… fucking amazing, ca sa-l citam pe superstarul care a reusit sa scoata 60.000 de romani din case si sa-i aduca vineri seara in Piata Constitutiei.

Niciun politician si nicio cauza n-au scos atatia romani în strada în ultimii ani. Cred ca Robbie Williams a fost cu adevarat sincer surprins cand a vazut publicul. „Habar n-aveam ca sunt atat de popular în Romania…adica stiam ca am succes în Marea Britanie, dar…” Un public frumos, civilizat si cald, care-i stia pe de rost cantecele, a stiut sa se bucure de muzica si sa se ridice la înatimea spectacolului. Am vazut vineri seara o Romanie vie, energica si occidentala, care, altfel, pur si simplu nu exista în stiri. Avem public de Londra si organizare de Bucuresti: cozi interminabile sa-ti iei jetoane, care sa-ti ofere accesul la alte cozi ca sa-ti iei apa, ca sa ajungi în fine, invariabil la coada la toaleta. Cand stii ca ai vandut atat de multe bilete, cand stii ca oamenii au rupt din bugetul lunar de la 200 de lei în sus ca sa plateasca intrarea, cozile traditionale au aratat pur si simplu o lipsa de respect fata de public din partea organizatorului roman. si, cu toate acestea, oamenii s-au abtinut sa faca scandal, preferand sa accepte provocarea britanicului: „Let me entertain you!” ! Nu-mi place sa povestesc spectacole, pentru ca de obicei marile show-uri nu sunt o însiruire de melodii, un playlist pe care ti-l pui acasa, ci un vertij de stari si de emotii. Iar spectacolul lui Robbie Williams a avut emotie (personal, ca tata de baieti, m-a atins duetul facut cu tatal sau, Peter Williams, pe melodia „Better Man”), ironie si autoironie nostalgica (da, acum 25 de ani nu mi-as fi închipuit ca voi merge vreodata la un concert al vreunui membru al trupei Take That), senzualitate (cand ati vazut ultima data videoclipul de la „Rock DJ”?), drama (rememorarea celor doua perioade petrecute la dezintoxicare, omagiul catre Freddie Mercury si un „My Way” de final nu atat de glamoros precum cel de la Royal Albert Hall, dar sensibil, profund si trist, cantat în intimitatea a 60.000 de voci). Sursa: Florin Negrutiu via gandul.info